Şi dacă aripile-mi sunt şirag de lanţuri şi visele mai tare mă doboară pot zăbovi întoarsă de la lume cu un criminal ce nu mă mai omoară?
pigmenţi de sânge-mi pătează albul şi-mi colorează-n roşu voalul pur aruncă-mi zâmbetul Iubire redă-mi al vieţii amar parfum redă-mi cuvinte-n miere toarse şi râsete de drag culese adu-mi credinţa de-altădată şi cântă-mi pe neînţelese
şi dacă spiritul mă-nşeală şi toate astea-s viziuni o minte-mbatată-n lacrimi şi zile pline de cununi ......................... călcâie goale-n bălţi murdare şi pe pereţi nuduri amare ...................... colidă-mi sufletul Iubire aruncă-mă în valuri goale
şi dacă visele-mi sunt crime ca un călău tu ai să vii să-mi sfâşâi-n roşu albul vieţii şi să m-arunci în valuri sângerii .....................
un ultim vis şi atât
o ultimă iluzie presărată cu amor
regăsiri de toamnă târzie
.............
vreau să uit
să te uit
să mă uit
vreau să zbor
.......
să cuprind norii în aceleaşi braţe
în care ai fost tu
vreau să taci şi să asculţi toamna copile
să miroşi pământul de moarte
să laşi ploaia să-ţi spele pieptul
şi vântul să-ţi şteargă plânsul amar
vezi câmpul ucis în neştire de om?
oh, dar el va reânvia
şi iar, şi iar
va fi la fel
doar noi vom fi mâncaţi de timpuri
pe pleoape ne va cădea plumbul bacovian
.............
mă dor ochii tăi copile
ai visat prea mult
deschide-i larg
şi lasă-ţi durerea să-ţi urle
lasă-i să vadă genociduri
căci toţi suntem criminali:
ne omorâm puţinul timp rămas
infima inocenţă
şi alergăm spre infern
de parcă gustul durerii
e cea mai dulce tentaţie
un scop ultim
...........
lasă-mă să ascult toamna copile
să mă boteze ploaia-n neştire
şi timpul să-mi cadă pe pleoape
poate voi adormi în vis
ascultă frunzele moarte
cum cântă-n frenezie
...căci se întorc în pământ...
mă macină albul damnat al cerului fără culoare
câţi ochi au lăcrimat oare privindu-l?
câte blesteme au fost aruncate?
dar regrete?
vezi... am ajuns să mă cert cu viaţa
doar pentru că un ghinion banal
mi-a răpit tot ce aveam mai scump
tot ce puteam avea pentru a fi fericită
completă...
dar tot el mi-a spus
în vis,
căci nu l-am mai văzut de atunci...
să privesc cerul
şi să mă gândesc la el
dar mă doare albul ăsta
nici un nor nu se uită la mine
şi iarba uscată pe care o calc tace...
toată lumea tace
oare am ucis într-o altă viaţa?
oare rosul sângelui arterial mi-a colorat unghiile
înfipte în gâtul unui destin
prea atroce?
şi timpul e o minciună!
Vezi albul ăsta parcă mă condamnă în eternitate..
dar clipele cu tine au fost scurte
şi acum sunt şterse, vagi...
de parcă nu au existat niciodată
de parcă tu nu ai existat niciodată
doar golul îmi aminteşte de tine,
golul pe care nimic nu-l va umple
indiferent de câţi ani au trecut şi câţi vor mai trece
am iubit,
şi iubesc
şi voi iubi
în zeci de feluri
ca o iubită, ca o fiică, ca o soră
ca o soţie, ca o prietenă, ca o mamă..
dar nu voi putea iubi niciodată
cum te-aş fi iubit pe tine
tu eşti dragostea pe care nu am putut-o oferi
care am pierdut-o în abisul existenţei
şi acum e reprimată
o dragoste de gol în vagile amintiri ale trecutului
eşti acolo?
în albul damnat de pe cer?
ai existat vreo dată?
vom mai exista-mpreună?
oare te-am mai întalnit înainte de-a mă naşte?