luni, 27 ianuarie 2014

Orfan de suflet


singur să pătrunzi abisul
singur să asculţi chemarea
catargelor ce doar cu lacrimi
străpung pandemic marea
...
eşti naşterea păcatului 
eşti strângerea de mână
eşti umbra rece a unui suflet
pierdut într-o furtună

fără nume să te strige
el şi ei
şi lumea toată
fără umbră să cutreieri
deşertu-n talpa ta pătată

23 de comentarii:

  1. Bună Miiuta!
    Frumoase versuri,mi-a plăcut și melodia!
    Mulțumesc de vizită!
    O zi frumoasă îți doresc!
    Te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. Miiuța dragă, foarte frumoasă poezioara! Mi-a plăcut!
    Mulțumesc frumos de vizită! Și pe tine te cheamă Maria?:)
    Pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, nu, nu ma numesc Maria, ci Emilia.
      Ma bucur ca ti-a placut.
      Numai bine, te mai astept.

      Ștergere
  3. frumoase!
    toate!
    adică gazda, poezia, melodia, comentatoarele, seara...
    seară bună!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunteti prea amabil:)
      Trebuia sa carcotiti ceva ;))
      Seara buna!

      Ștergere
  4. Interesante versuri!
    Sa ai o seara linistita!

    RăspundețiȘtergere
  5. De la ninsoare la deșert sună mai tentant...;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Incredibila transmitere ,dar eu cred ca oricat de orfan poate fi un suflet exista acolo undeva unul cel poate face sa nu se mai simta asa! :)

    te pup draga mea! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai mare dreptate. Si eu te pup si te imbratisez!

      Ștergere
  7. Răspunsuri
    1. Multumesc de vizita, cam tarziu asa, dar...:D

      Ștergere
  8. Singur mori într-un deșert al singurătății.Nu poți să fii singur. Singurătatea ucide.

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Singuratatea e printre cele mai infricosatoare lucruri...
    Te-am tucat!

    RăspundețiȘtergere