Tu simţi

Tremură apa când vocea ridici
Şi cursul normal printre pietre-mpiedici,
Tremură văzduhul când privirea ta
E tristă,pierdută,departe,undeva.
Plânge şi cerul când plângi şi tu,
Ar vrea să răsară un soare,dar nu...

Nu poţi să zambesti,natură moartă,
Dar viaţa e scurtă,zâmbeşte odată.
E toamnă acum şi cad frunzele moarte,
Nu te lăsa furată de miile de şoapte.
Şi plouă,e frig,fulgeră,tună,
Furată de gânduri,durerea-ţi răsună.
Dar ştii şi tu,nu doare trădarea,
Nu doare atât de tare cât doare iertarea.

Cad în zbor iluzii furate,
Triste,pierdute şi veşnic trădate,
Cad stropii încet pe geamul cel rece,
Obrajii sunt umezi,durerea nu trece.
Şi au îngheţat şi crengile pustii,
Nu mai e vară,cum zâmbeam,nu mai stii.

Amintiri îngropate în pământ,păcat,
Trupul zace aruncat,alături...
Alte trupuri cu acelaşi handicap...