sâmbătă, 20 august 2011

Pantofi, parfum şi pasiune

Pantofi, parfum şi pasiune,
Regăsesc pe străzile de ieri
Dar tu nu eşti...şi nu îmi spune
Că iubeşti...

Eşti viu, eşti mort, eşti agonie,
Eşti prima coală de hârtie,
Eşti prima pană cu regrete.
Eşti umbra oraşului pustiu,
Eşti omul umbrei...nu mai ştiu.
Am şi uitat ce vreau să spun...
Mă-mbăt cu amintiri şi pasiune...

Străzile goale miros a tine.
Pantofii calcă acelaşi drum.
Încerc, mă-ncurc şi nu mai spun.
Am venit să îmi iau adio,
pe acelaşi drum, cu aceeaşi pantofi şi acelaşi parfum.

Las pasiunea mea aici, îmi iau zâmbetul şi mă întorc.
Pe tine te las să bântui ca un mort...
Şi nu îmi pasă.
Eşti viu, eşti mort sau agonie...
Poţi fi şi-o umbră străvezie.

Te uit aici, mă iau pe mine,
Cu aceeaşi pantofi şi acelaşi parfum
Îmi iau pasiunea şi îmi văd de drum.



9 comentarii:

  1. superba poezia :) felicitari Mii :* keep writing :D

    RăspundețiȘtergere
  2. pana acum asta e preferata mea <3

    RăspundețiȘtergere
  3. Love it, Imi place mult a doua strofa si inceputul ei! Enumeratia aia e cireasa de pe tort:D

    RăspundețiȘtergere
  4. cat de simplu creezi perfectiunea,cat de simplu faci ceva incredibil din poezie si cat de simplu ma faci sa citesc.bravo.

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumoasa,optimista,cred ca asa ar trebui fiecare dintre noi sa spunem adio unei vechi iubiri"pe acelaşi drum, cu aceeaşi pantofi şi acelaşi parfum."

    RăspundețiȘtergere
  6. Mă bucur că versurile mele vă plac şi că poate vă trezesc sentimente uitate şi nostalgie. Sincere mulţumiri.

    RăspundețiȘtergere