Umbre fără nume

Marea tristă parcă suspină,
Pentru o iubire, pentru o copilă.
...Stau şi ascult cântul tăcerii...
Scoicile reci îmi ating tălpile goale,
...doar eu, cerul şi Marea cea mare...

Valurile se topesc ameţitor de stabilopozii tociţi de ani şi soare.
Îmi dau jos haina şi mă arunc în mare...
...de valuri departe mă las purtată,
Mă înec în mirosul sărat şi amar,
Iar ochii mei închişi se pierd în Tartar.

O rază rătăcită de soare mă trezeşte,
simt nisipul tăios cum mă-nţeapă.
Cerul e negru şi Marea aşteaptă...
Aşteaptă un suflet rănit...aşteaptă o moarte tacit.

Mă aşez sub salcia bătrână de lângă plajă,
salcia noastră...
Trunchiul scorţos nu mă mai recunoaşte,
...privesc marea şi cerul...
..."Azi voi renaşte!"