Două inimi şi-un suflet

Două inimi şi-un suflet am zărit în ploaia de afară
O poveste prea caldă pentru o seară de vară...

Un El şi o Ea se plimbau agale printre stropii uzi,
El o sărută, Ea îşi apleacă încet ochii timizi.
Se iau de mână şi aleargă prin bălţi,
Ea scapă jos teancul de cărţi.
El o ajută, le ridică încet,
Ea îl priveşte cu-n anume regret.
"O să îţi scriu altele."-i şopteşte incert
Ea îi răspunde doar cu-n zâmbet.

Şi îşi continuă drumul prin viaţă,
Chiar dacă plouă, în bălţi ei pictează.
O Ea şi un El s-au găsit acum,
Două inimi distincte într-un suflet comun.
Ce-ar spune banca pe care au stat?
Câte iubiri ca a lor a aflat?
Ce cântă vântul de toamnă acum?
Câte inimi din lume au suflet comun?
Ce mai udă acum ploaia cea-rece?
Pagini de viaţă nu poate şterge.
Poveşti de iubire au scris cei doi,
Aceeaşi poveste ştiută de noi.
O Ea ce se plimbă pe-o stradă pustie,
Un el ce-o aşteaptă scriind poezie.

Două inimi şi-un suflet am zărit în ploaia de afară,
O iubire ce-mi cântă-n note vagi de vioară.