marți, 8 noiembrie 2011

Străzile sufletului

Plimbă-te pe străzile goale să asculţi ce poveşti mai spune oraşul
Şi aleargă prin frunze uscate să-ţi treacă prin inimă timpul.
Doar apleacă-te-ncet pe pământul cel brun şi uscat
Şi simte durerea tăcerii în oraşul ce plânge aglomerat.

Şi plimbă-te pe străzile goale iluzie de toamnă târzie
Şi aleargă prin frunze uscate să vezi cum auzi poezie.
Nu mai privi în urmă la viaţa cu valuri sărate
Dezbracă-te de nostalgie în oraşul înecat de păcate.

Aici nu e "El", nu e nimeni, nici "Ea"
Doar persoane abstracte ce-ţi mai strică privirea.
Şi plimbă-te suflete pe străzile goale, nu te uita înapoi
Lasă toamna să-ţi cadă agale pe ploapele moi.

Şi aruncă-ţi ochii cei verzi peste lume
Îneacă-te în clădiri şi în feţe, fără priviri, fără nume.
Şi mai plimbă-te copile prin parcul de stele
Mai şterge o lacrimă şi uită de ele.

9 comentarii:

  1. " durerea tăcerii "...intradevar poate aceasta durere e una dintre cele mai dure...

    RăspundețiȘtergere
  2. Prea frumos pentru a fi descris in cuvinte.Inimaginabil..

    RăspundețiȘtergere
  3. waaaah cat e de faina :D chiar imi imaginam un oras asa...super tare :X:X:X

    RăspundețiȘtergere
  4. Trista rau poezia,dar imi place si inocento sterge toate lacrimile,nimic nu merita sa plangi.

    RăspundețiȘtergere