Oameni noi şi oameni vechi

Şi zile noi cu oameni vechi
Şi oameni vechi cu zile noi.
Prin umbrele de pe karmă
Care-s voi şi care noi?

Şi trece armata prin ţară
Ca ciuperca sub copac,
Dac-o fi viaţa amară:
La război! Ca umbra-n ac.

Oameni noi cu zile vechi
Şi zile vechi cu oameni noi,
Nu înţeleg de nu-ntreabă:
Care-s Ei şi care noi?

Întreabă artistul mut
Despre forma unui cant,
Vrea să ştie-n primăvară
De amorul din mormânt.

Oameni noi şi zile noi,
Zile noi cu oameni chei.
Care-o fi un rost anume
Că au în cap ce n-au pe ei?

Zile noi şi oameni noi,
Ăştia-s Ei, dar care noi?
Ziua trece, alta vine,
Dar păcat, fără ruşine.

....................................
Oameni noi şi oameni vechi,
Toţi au aripi, nu urechi.