Fantasma nopţii

Aceasta e o poezie pe care am scris-o pe la 14-15 ani, e aşa nostalgic să imi amintesc de mine, cea de atunci. Voi ce părere aveţi?

Sângele-n vene a îngheţat,
Iar trupul zace aruncat.
Prin întunericul târziu al nopţilor
Se varsă-ncet durerea morţilor.

Iar cimitirul sufletelor pierdute
Se umple-n miezul nopţii de voci necunoscute.
Fantasme ce-au reînviat
Pentru a trăi cu adevărat.

E lună plină, lupii urlă,
Iar clopotul se aude-n turlă.
Şi plouă-ncet cu picuri mari,
Ca-ntr-un blestem de mii de ani.

Cu sânge pur, nevinovat
Pământul tot este pătat.
Prea mulţi au fost, prea mulţi vor fi,
Vor înceta să bată în lumea celor vii.

Şi ca omagiu la mormântul tău,
Pentru trupul ce-ţi zace-n cavou
Un trandafir cu spini,
Să-ţi văd durerea-n mâini,
Să-mi simt în suflet otravă curată,
Fantasmă a iubirii blestemată!