luni, 25 aprilie 2011

Nici cerul nu mai mişcă


Pe treptele crăpate de la bloc
Mai trece rareori o umbră,
Şi strada care duce către Port
A şi uitat cum pasul meu se mişcă.
Şi nici icoana nu mai e ce-a fost,
Şi  totul parcă nu mai are rost…

Uite şi plopul de la ţară plânge,
Că trunchiul lui e retezat,
Eu însă nu mai pot capta nici ce-i durere, nici păcat.

Şi trec alene şi pasiv prin viaţa-mi seacă,
A murit zâmbetul senin ce îl purtam odată,
Acum nici să mai plâng nu ştiu şi nici să sper,
Parcă nici cerul nu mai mişcă,
Poate mă pierd într-un scenariu de apocalipsă,
Poate mă înec în ceea ce ei numesc “frică”.

Parcă nici lumânarea nu mai arde
Şi parcă slujba cantă alene-n sat,
În biserica de ţară, doar babe vin la”blestemat”.

Astăzi nici cerul nu mai mişcă,
Şi nici sfinţii nu mai vin,
Iar în oraşul de la mare doar valurile mai trec rar
Şi mai aduc o scoică...care se macină în ţărmul pal,
Iar  cerul este acum un simplu drum şi-un felinar...

2 comentarii: