marți, 26 aprilie 2011

Tartar

           Sunt eu, nu am uitat de tine...

Sunt eu, nu am uitat de tine...Doar că....

Vezi tu, când vreau să te revăd, eşti pal, bolnăvicios...
Văd sângele cum cade adormitor...

Nu am ochi, nu am ochi să simt durerea...
Nu am mâini să pun în suflet o lumânare aprinsă.

Sunt tot eu, aceeaşi figură de ieri
Cu acelaşi zâmbet fals,te ţin de mână şi te mint...
Mâine va fi mai bine...plec...

și mă întorc, te găsesc la fel ...
Colorând zăpada cu rosul aprins al sângelui bolnav
și cu mâinile spălate in lacrimi...

Aceleaşi alee amare cu feţe ce calcă grăbite...
Cu acelaşi portar obosit...
și cu băncile pline de câini...

Sunt eu, nu am uitat de tine...
Vezi...ţi-am adus şi flori...
Geamul pare aburit de tămâie...
și fumul de ceară mă-neaca...

Te caut şi tu...
Nepăsător ca un prunc...
Zâmbeşti în sicriu...

2 comentarii:

  1. foarte frumoasa, ai folosit niste imagini puternice pare a fi revelarea realitatii sufletesti.

    RăspundețiȘtergere
  2. asta e atat de trista,nu vreau sa intreb ce reprezinta,dar cred ca stiu,frumoasa chiar daca e atat de trista.

    RăspundețiȘtergere