sâmbătă, 14 mai 2011

Hong Ki's cat

Hong Ki's cat

(fanfic dedicat primadonnelor)

Prima zgârietură:

 
 Era începutul lunii august, ador această lună, soarele ameţitor încălzea metropola sud-coreeană, Seul, nu m-aş fi aşteptat să mă mut aici nici când. Cu atât mai puţin  m-aş fi aşteptat  să o cunosc pe Li-Na, aparent o fată inocentă şi timidă.
    Blocul cu 12 etaje în care locuiam acum ascundea anumite secrete şi anumite poveşti care m-au făcut să cred că niciodată nu trebuie să spui niciodată.
     Pe Li-Na am cunoscut-o întâmplător, firea-mi curioasă m-a făcut să mă urc pe acoperiş şi mare mi-a fost mirarea când am văzut o fată înconjurată de pisici, zeci de pisici… era ciudat să vezi aşa ceva în mijlocul Seulului…
-    Mmm, scuză-mă, se poate? Am primit drept răspuns o privire curioasă…după un timp:
-    Da, cu ce te pot ajuta unni?
-    Unni? Hei, câţi ani crezi că am?
-    Scuză-mă unni, trebuie să plec.
-    Jeo gi yo…
Se pare însă că fata cu pisici nu era tocmai sociabilă, sau cel puţin, asta părea la început, încetul cu încetul am început să o cunosc pe Li-Na şi universal pe care şi-l crease, de apelativul unni, însă nu am scăpat nici acum, deşi diferenţa dintre noi e doar de trei luni.
Curios a fost să aflăm că mergem la acelaşi liceu, şi ea se mutase de câteva luni în Seul, iar scopul părea acelaşi, continuarea studiilor în capitala coreeană.
Cu cât trecea timpul cu atât eram mai captivă în lumea Goyangi.
Li-Na m-a învăţat să văd dincolo de aparenţe şi să visez, ea era o visătoare din fire, deşi realitatea părea că nu va deveni vre-o dată vis şi nici visul realitate, totuşi jocul vieţii a făcut-o pe această fată cu pisici protagonista propriei poveşti.
Hong Ki în sus, Hong Ki în jos, deja devenea enervant acest personaj perfect din lumea ei,  de fapt Honk Ki era idolul ei, un cântăreţ de muzică rock, tânăr, mereu vopsit şi trebuie să recunosc cu o voce incredibilă.
Nu ştiu exact de când această pasiune pentru el, dar în loc să îşi mai răcească sentimentele faţă de el Li-Na îl iubea mai mult cu trecerea timpului, petrecea ore în fata PC-ului vizionând clipuri, interviuri şi orice îl avea în prim plan pe vocalistul trupei FTI.
Cumva am reuşit să o fac să se mai relaxeze şi am început cursurile de japoneză la Universitatea din Seul, era o activitate care o încânta, Japonia fiind a doua ei pasiune. Poate că şi asta a contribuit la plecarea ei, a primit o bursă de studii în Japonia şi a plecat imediat.
Universitatea Todai o aştepta cu porţile deschise, însă o pisică vagaboandă nu va accepta niciodată să aibă stăpân, aşa că s-a mutat cu chirie într-un hotel din Tokio, unde lucra ca şi cameristă în timpul liber.
Timpul trecea destul de repede, iar activităţile ei erau mereu aceleaşi, deşi şi-ar fi dorit poate să viziteze capitala japoneză timpul nu îi permitea asta, primele examene le trecuse printre primii şi învăţatul împreună cu jobul ei de ocazie nu o mai lăsau să întreprindă o altă activitate.
Mai era o lună până la terminarea stagiului şi până la examenele finale, aşa că Li-Na s-a hotărât să îşi înlocuiască câteva colege şi să îşi ia un weekend liber pentru a se bucura cât de puţin de impunătorul Tokio.
- Li-Na, unde mergi aşa devreme?
- Mă duc în oraş.
- Nu poţi te rog să mă ajuţi cu o cameră, sunt nişte vedete cazate aici şi nu reuşim să facem faţă, îţi promit că luni, înainte de examen, îţi ţin locul 2 ore.
- Mmm...bine.
Fără să se mai schimbe şi-a luat toate cele necesare, înarmată cu un MP3 şi o dorinţă nebună de a termina cât mai repede se îndreaptă spre camera 990.
- Anno...sumimasen, se poate?
Nici un răspuns, se hotărăşte să intre... însă entuziasmul ei dispare odată cu intrarea în cameră, înăuntru era o dezordine de nedescris, floricele aruncate pe jos, patul plin de coji de alune, iar în toate colţurile camerei teancuri de hârtii mototolite...
Până la urmă, după o oră camera începea să redevină locuibilă, aşadar Li-Na îşi îndeplinise misiunea şi era gata să plece în oraş, cu zâmbetul pe buze şi cu speranţa că acest weekend va fi de neuitat  a plecat cu căruciorul ei, care de atâta mizerie părea că are o tonă, spre curăţătorie.
Fără să  mai stea prea mult pe gânduri a dat drumul căruciorului în containarul pentru spălătorie, când...
- Tasukette kudasai, onegaiii, tasuketteee!!!surpriză...cearceafurile au prins viaţă, iar prin conducta care ducea în containerele de colectare a început subit să se audă această voce.
Mirată Li-Na a luat-o la fugă pe scări şi a început să cotrobăie prin mormanul de cearceafuri murdare, când de-o dată aceasta a scos un ţipăt, speriată:
- Aaa, tu!!!??? Aici???!!!


A doua zgârietură:

  Cu nişte ochi miraţi Hong Ki o priveşte pe Li-Na care îi vorbise în coreeană:
- Waaa...tu, tu...eşti coreeancă?!
- Daaa...waaa...
- Şi ce cauţi aici? De ce bruschezi căruciorul aşa?!
- Mmm...păi, păi, nu mă aşteptam să fie cineva acolo...şi ...în plus mă cam grăbesc...
- Unde pleci?
- Eh?...păi vroiam să ies în oraş şi...
- Perfect, şi eu!

Hong Ki o apucă de mână pe  Li-Na şi o ia la fugă pe scări până în parcare.

- Şi acum ce facem?
- Ce, ce, ce? Ce facem cum?

Roşie la faţă şi bâlbâindu-se fata cu pisici abea îi răspunese băiatului pe care visase să îl întâlnească toată adolescenţa. Oare visa, sau era real?

- Tu eşti cumva o primadonnă?
- Daaa!
- Atunci pot conta pe tine să mă ajuţi şi să nu spui nimănui că m-ai văzut?
- Mmm... cred că da.

Cuprinsă de emoţii protagonista noastră era într-o euforie latentă , probabil de aceea nici nu a observat că se îndreaptă spre metrou.

- Hei, eşti sigură că este în ordine să o luăm pe aici?
- Ah, îmi cer scuze, de obicei...eu...

Nici nu a apucat să termine ceea ce avea de spus că un reporter se pare că văzuse ceva şi încerca să se apropie de ei.

- Fugi!
- Ce?
- Doar fugi!!!
- Bine...

După ce au alergat până când respiraţia lor devenenise foarte accelerată, iar bătăile inimii se intensificaseră s-au oprit în faţa unei intersecţii.

- Încotro?
- Poftim???
- Păi tu locuieşti aici, ar trebui să ştii un loc sigur, nu vezi că toată zona e plină de presă?
- Ce? Unde? Nu văd pe nimeni.
- Îl vezi pe tipul cu ochelari, îmbrăcat în negru si cu un aparat în mână.
- Da.
- Nu e un turist.Şi fata aceea cu pălărie care filmează cu telefonul.
- Oh, Doamne, nu pot să cred că fac asta.

Li-Na îl ia de mână pe  Hong Ki şi traversează intersecţia, după ce merg pe nişte străduţe întunecate ajung într-o staţie de taxiuri, aceasta se suie într-o maşină şi îi  spune ceva şoferului în japoneză şi îi dă un fel de hartă, după o jumătate de ora ajung într-o zonă relativ pustie, pe o stradă cu nişte clădiri vechi şi dărăpănate, se dau jos şi traversează o curte cu un gard din fier forjat în care puteai observa cu uşurinţă trunchiurile unor foşti arbori de mult tăiaţi.

- Eh, scuză-mă, dar unde mergem.
- Acum ajungem. Şi îi indică o cladire cu două etaje, gri, cu un acoperiş care stătea parcă să cadă.
Un zgomot scos de uşa scârţaind a trezit o multime parcă moartă de pisici la viaţă care au început să se apropie de cei doi mieunând.

- Ce, ce e asta?
- Sunt doar pisici, stai calm.
- D...d...d...doar pisici, eşti sigură? Arată ciudat.


A treia zgârietură


  După ce Li-Na a hrănit pisicile înfometate cei doi au început să vorbească despre vrute şi nevrute, parcă toată timiditatea protagonistei noastre dispăruse într-un mieunat. Fără să realizeze timpul a zburat şi afară o lună plină lumina parcă misterios cerul înstelat ca niciodată care veghea asupra megalopolisului japonez.
- Hei, deja e noapte.
- Oh, trebuie să mă întorc, mâine dimineaţă am ceva de lucru.
- DA...am şi eu repetiţii pentru concertul de mâine seară. A, apropo, dacă vrei să vi, eşti invitata mea.
- Oh, eu...

Fata cu pisici însă nu a apucat să termine ce vroia să spună, că prin întunericul moleşit al încăperii luminate de satelitul Pămantului s-a împiedicat de un obiect neidentificat şi a căzut se pare peste o pisicuţă adormită...

- Eşti bine?
- Ah, da, cred că da...doar putin zgâriată.

Hong Ki, i-a luat piciorul pe  care se puteau observa trei zgârieturi de pisică în mână şi l-a sters de sânge.

- Nu face asta. Te murdăreşti.
- Nu conteză, poftim, leagă-te cu asta.
Şi îi întinde batista lui. Pe palma lui Hong Star încă se prelingeau câteva picături din sângele zgâriat de o pisică neagră, al Li-Nei.
 Imediat după aceast mic incident toate pisicile au ieşit mieunând afară, exact atunci ceasul bătea ora 00:00, miezul nopţii părea ca o chemare pentru aceste animale adorabile.
- Hei? Unde eşti? Unde eşti?
- Miauuu...aici...
- Aici...unde aici?

Când priveşte jos Hong Ki vede o pisică neagră cu urechile albe...
- Ce e asta? Încep să o iau razna!!!
- Sunt eu...Li-Na...miauuu...
- Nu cunosc nici o Li-Na...
- Sunt fata cu care ai stat astăzi.
- Chiar o iau razna...trebuie să mă duc la un control.
- Hong Ki ah, aşteaptă-mă...!!!

A patra zgârietură



  Care era motivul pentru care Li-Na se transformase în pisică? Oare avea să fie o transformare definitivă? Idolul ei o va abandona?
  Toate aceste întrebări aveau să îşi găsească răspunsul în viitorul apropiat, se pare că dorinţa fetei cu pisici de a vizita capitala japoneză se pierduse în trei zgârieturi sângerânde pe piciorul drept.

- Pis, pis, pis...cuminte pisicuţă...pis, pis, pis...
- Miauuu...sunt aici...
- Trebuie să fiu foarte afectat dacă am ajuns să vorbesc cu o pisică.
- Ştiam că nu o să mă laşi , repede, să plecăm de aici.
- Tu...tu...de ce eşti aşa?!?
- Nu am nici o idee,dar vreau să plec cât mai repede de aici, locul ăsta mă sperie.
- Ţi s-a mai întâmplat aşa ceva până acum?
- Nu. E prima dată. Nu ştiu care este motivul.
  Hong Ki şi-a luat pisica în braţe şi a alergat prin aceeaşi grădină stranie în care dăinuia acum o simfonie de mieunat a pisicilor vagaboande din cladirea ciudată în care destinul lor s-a schimbat radical.  Din fericire a găsit un taxi în apropiere şi a pornit spre hotel, acolo managerul îl astepta nervos.

- Ya, Hong Ki shi, şti cât e ceasul? Ai idee cât te-am căutat azi? Unde naiba ai încăput? Unde îţi e telefonul?
- Ah...păi am vrut să iau o gură de aer, dar lucrurile s-au complicat, au apărut nişte reporteri şi apoi fata aia...
- Ce???!!! Ce fată? Ce reporteri? Te-au filmat?
- Nu, am reuşit să scap de ei...dar...
- Oh, ce bine, acum, hai la repetiţii!
- Dar e 1 jumate noaptea...
- E vina ta că ai lipsit toată ziua, şi scapă de pisica aia jegoasă, ştii ca Jong Hoon e alergic la pisici.
- Mmm...păi...
- Nici un păi, să dispră, în 10 minute te aştept la repetiţii.

Hong Star era într-o dilemă acum.

- Spuneai că te numeşti Li-Na?
- Miauuu, da, Li- Na.
- Li-Na shi, dacă lucrezi aici, unde te pot lăsa, nu te pot ţine aici...
- Păi...nu ştiu, în starea în care sunt...

Vocea lui Jong Hoon se auzea pe hol.
- Unde este ameţitul de Hong Ki?
- Acum vin hyung...
O să te las aici momentan, să nu faci zgomot, mă întorc!

  Şi o lasă pe Li-Na în dulapul din camera sa, închizând uşa în urma lui... Ce se va întâmpla cu pisica noastră?

 A cincia zgârietură:

Orele treceau şi blana neagră a pisicii începea să transpire, într-un târziu un somn dulce a cuprins-o şi a adormit. Razele dimineţii timpurii l-au adus pe starul pop-rock în cameră, oboseala acumulată în timpul repetiţiilor l-au făcut şi pe el să adoarmă imediat ce s-a aşezat în patul moale care îl aştepta.
Era ora 13:00 a unei duminici însorite care îşi revărsa razele melancolic prin balconul camerei în care dormeau duşi şi pisica noastră rătăcită şi Hong Star, când parcă dintr-un îndepărtat orizont un târâit de telefon devenea tot mai insistent.
- Da...
- Hong Ki ah... ce faci?
- Dorm...
- Ce, cum???!!! Cum să dormi, e ora unu, băieţii repetă deja, iar Jong Hun a plecat la filmări pentru noul său film, numai tu stai si dormi?! Până la ora opt să ştii melodia perfect, dacă nu eşti terminat! Ai înţeles?
- Da, dar eu...
Ttttt( ton ocupat)
- Ah...serios acum, care e problema lor? Oh...pisica...!!!
Şi se îndreaptă alergând spre dulapul în care încuiase pisica, însă când a deschis uşa...surpriză...Li-Na se rostogoleşte din dulap şi cade direct în braţele lui Hong KI.
- Auuu!!!
- Hei, eşti beată?! De ce nu te ridici?
- Ppp...păi nu prea pot să îmi mişc corpul.
Carevasăzică corpul fetei cu pisici revenise la forma lui iniţială şi spaţiul îngust din dulap îi facuse să îi amorţească membrele.
Hong Star face pe salvatorul şi o duce în braţe pe Li-Na până la pat şi o aşează cu grijă.
- Hei, te simţi mai bine?
- Da, cred că da, cât este ora? Trebuie să vorbesc cu şefa de tură şi să vizitez măcar astăzi oraşul...OH!!! Mâine am examen!!! (Şi se ridică val-vârtej din pat, îndreptându-se spre uşă.)
- E aproape unu jumate...hei dar te simţi bine?! Adică care a fost toată chestia de aseară? Ce s-a întâmplat cu tine?
- Nu ştiu, nu am idee...trebuie să plec, scuze pa...NU POT SĂ CRED CĂ AM DORMIT ATÂT!!!
Până la urmă Hong Ki s-a conformat să repete pentru concertul din acea seară, însă şi-a luat chitara şi a repetat în cameră, părând uitat pe ganduri...undeva...departe...
Li-Na, în schimb a primit o ceartă bună de la şefa de tură şi a plecat tristă în camera ei să îşi înveţe pentru examenul pe care urma să îl dea luni. Visul ei de a vizita impunătoarea capitală japoneză era pierdut într-o noapte cu lună plină şi cu sute de pisici...măcar ceva bun rămăsese în urma acestei experienţe, Li-Na îşi cunoscuse idolul, vorbise atât de degajat cu prinţul pe care îl visa în fiecare seară şi ba mai mult a fost luată în braţe de vocalistul de la FTI, cea mai în vogă trupă a Asiei.
Seara se lăsa din nou şi marele oraş se îndrepta spre scena în care cei cinci băieţi aveau să ţină un concert, cu un sunet de chitară nebunia începea...Refrenuri ajunse arhi cunoscute şi dansuri care le făceau pe primadonne să fie în culmea fericirii făceau acum atmosfera în centrul oraşului Tokio.
Însă în lumina reflectoarelor roşcatul Hong Ki părea că are o problemă, lăsase chitara într-o parte şi căzuse în genunghi cu mâinile încrucişate pe picioare, fanele tipau de fericire crezând că este o parte din show, însă ce se întâmpla...

A şasea zgârietură


Palma lui Hong Ki se înroşise şi îl ardea îngrozitor, ceva era straniu, fără să vrea în capul lui roiau fel de fel de imagini cu pisici şi auzea un râs ciudat care îi amintea de cineva. Da, era Li-Na, dar de ce imaginea acestei fete anormale nu putea fi ştearsă din mintea lui Hong Star?

Era deja aproape miezul nopţii şi Li-Na terminase în sfârşit de învăţat pentru examen, mâine avea să se trezească la 4:30 a.m. pentru a-şi mai repeta şi pentru a lăsa totul în ordine la hotel, dar planurile ei erau date din nou peste cap.

Când lumina lunii a pătruns în camera ei şi când ceasul a bătut ora 00: 00, pisica cu urechi albe a apărut din nou.

- Oh…Ce se întâmplă cu mine? De ce sunt aşa?

În ochii negrii ai pisicii au apărut lacrimi care s-au prelins alene pe blana neagră care strălucea multicolor în lumina sălbatică a lunii. Fără să realizeze exact ce şi cum Li-Na s-a trezit cocoţată pe balconul camerei sale, iar apoi escalada clădirea cu o iscusinţă de pisică înnăscută. Când în sfârşit a ajuns jos protagonista noastră a dat alene din coadă, şi-a ciulit urechile şi aluat-o la fugă într-o direcţie nici de ea ştiută.

Într-un târziu, când lăbuţele roz începuseră să o doară, a ajuns în faţa unei mulţimi, unde a recunoscut melodiile FTI, fără a sta prea mult pe gânduri a început să alerge printre milioanele de picioare care săreau şi când a ajuns în faţa scenei a făcut un salt uriaş şi a ajuns sus de unde marea de fane care se întindea în faţa ei a speriat-o şi a făcut-o să facă câteva lăbuţe înapoi, dar atunci l-a zărit pe Hong Ki care era în genunchi şi care avea o faţă palidă, în câteva momente era lângă el mieunând şi prelingându-se de piciorul lui, dând din codiţa.

- Miauuu~ ce ai păţit?

Când a văzut-o Hong Star a făcut nişte ochi mari şi a încercat să spună ceva, însă înainte ca silabele să îi părăsească gura, acesta a observant că arsura din palma sa şi durerea dispăruseră, doar un semn ca de lăbuţă de pisică apăruse în locul arsurii.

- Hei, c…c…ce cauţi aici? Oh, nu mai este timp!

Şi printr-un salt acesta s-a ridicat din nou în picioare şi-a luat chitara şi a făcut un show cu FTI care a făcut mii de fane fericite. Pisicuţa noastră a avut parte de un spectacol la care nici nu visase, toată scenă a fost a ei, avea o privire de ansamblu asupra băieţilor pentru care multe fane şi-ar fi dat viaţa, într-un fel…asta e avantajul de a fi pisica, gândea Li-Na.

După concert Hong Ki a luat-o cu el în culise şi a lăsat-o pe o canapea până se schimbă şi îşi face un duş, vroia să vorbească serios cu ea.

Înainte însă ca acesta să revină vocea managerului Cha-Bum se auzea:

- Băieţi, o treabă grozavă, grozavă!

Când l-a auzit Li-Na a făcut o săritură în spatele canapelei, însă camuflajul ei nu a durat mult, managerul Cha-Bum a văzut-o şi a apucat-o în braţe.

- Pisica jegoasă, scap eu de tine, ce îi veni şi lui Hong Ki să ţină după el un animal aşa de urât?!

A şaptea zgârietură:

Li-Na era deja foarte agitată şi mieuna încercând să evadeze din braţele cumplitului manager, îşi pregătise gheruţele şi era gata să atace, dar chiar atunci:
- Managere Cha-Bum!
- Ah… Hong Ki ah…
- Unde o duci pe Li-Na?
- Li-Na? Are şi nume acest animal scârbos?
- Las-o jos! (Se răsteşte necontrolat Hong Ki, care, apoi cuprins de un sentiment de vinovăţie se înroşeşte.)
Cha-Bum dă drumul pisicii care fuge în spatele lui Hong Star dând din codiţa fericită.
Ce se întâmplă cu tine? Ce îţi veni să ţii după tine un asemenea animal? Ştii că Joong Hun e alergic la pisici. Şi în fond unde ai găsit-o?
E uite că asta nu e problema ta, ce nu am voie nici măcar o pisică să am?(Răspunse din nou, din impuls Hong Ki, care părea chiar şi el surprins de ataşamentul pe care îl prinsese pentru această pisică mutant.)
Se pare că managerul nu avea chef de discuţii acum, i-a aruncat o privire mirată lui Hong Star care purta doar o pereche de pantaloni scurţi, iar picăturile de apă curgeau alene pe corpul lui dând impresia unui cub de gheaţă care se topeşte în soarele arzător de august, apoi a părăsit în viteză vestiarul. Câteva picături de apă o atinseseră pe Li-Na şi au făcut-o să se scuture enervant încercând să îşi cureţe blănita ei neagră de apa picurată din părul mare şi roşcat al lui Hong Ki, care îşi dăduse seama cum ieşise şi a dispărut şi el să se schimbe, dar scuturatul buimac al pisicii a fost întrerupt de un strănut sănătos:
- HaaaP…Ciuuu!!! Ce…Ce e cu pisica asta aici?
- Eto…păi ştii că…de fapt, e pisica mea.
- Eh? De când ai pisică?
- Îmi cer scuze Joong Hun, nu e intenţionat…dar situaţia e cam complicată şi…
- Ok, înţeleg, e de la prietena aia a ta cu care tot ieşi tu când dispari de la repetiţii.
- Nu, nu…ce prieten…ă? (Aaa, ia stai aşa.) Mmm, da, hyung mersi că mă înţelegi!
- Pentru ce sunt făcuţi fraţii! (Şi îl bate bărbăteşte pe spate pe Hong Ki.) Doar ai grijă să stea departe de mine.
- Ok hyung, am înţeles! ( Hiuh, am scăpat.)
Vocalistul şi-a aruncat un prosop pe umăr, a apucat-o pe Li-Na în braţe şi a plecat spre hotel cu una din maşinile staff-ului, când au ajuns în cameră:
- Trebuie să existe un motiv pentru toate astea?
- Miauuu, ştiu, m-am gândit la asta şi tot ceea ce îmi trece prin cap sunt evenimentele din seara trecută din casa cu pisici?
- Adică…vrei să spui că tu chiar crezi că s-a întâmplat ceva atunci? Nu eşti vreun mutant, ceva?
- Anyo…oh Hong Ki ah…
- Oppa, sunt oppa!
- Mmm, oppa…dacă spui tu Hong Ki ah…miauuu. Ah… e şase dimineaţa, nu pot să cred! (Încercând să o ia la fugă Li- Na este atinsă de prima rază a soarelui şi se transformă din nou în aceeaşi fată normală de zi cu zi.)
- Ah, deci aşa funcţionează chestia ast…a…(Hong Ki nu apucă să termine ce avea de spus că este întrerupt.)
- Oh, nu! Examenul…(şi Li-Na iese val vârtej din cameră luând-o la fugă pe scări, un zgomot puternic se aude de jos.)
- Aaa…Itai, itai, itai! (doare, doare, doare!)
- Li-Na shi…Eşti bine?
Pisica însă nu îi răspunse…s-a auzit doar o voce în surdină răsunând pe scări:
- Examenul…

 A opta zgârietură:

 Când s-a trezit Li-Na se afla într-o maşină în mijlocul traficului, s-a trezit mirată şi a privit spre şofer, acesta arăta tare ciudat: avea mustaţă şi nişte ochelari de soare imenşi care se ascundeau sub nişte claie de par negru şi lung de parcă ar fi fost un mop aruncat în capul acelei persoane. Primul instinct al pisicii noastre a fost să coboare din maşină, dar nu putea face asta, deoarece maşina se afla în mişcare, cu un gram de curaj aceasta a îndrăznit să se adreseze straniului şofer:

- Ah, scutaţi-mă...dar cine sunteţi? unde mergem?
- Wow, deci chestia asta chiar funcţionează! (Răspunse un glas oarecum familiar lui Li-Na.)
- Mmm...să funcţioneze ce?
- Sunt eu, Hong Ki, nu mă recunoşti?
- Hong Ki shi?
- Chiar eu!
- Ce cauţi îmbrăcat aşa?
- Mă deghizez, asta e ideea.
- Ha, ha, ha... foarte amuzant e acel mop în capul tău.
- Ya! Vrei să mori?
- Dar unde mergem? De ce te-ai deghizat aşa?
- Ai şi uitat deja? Cu memoria asta nu ştiu de ce mă mai obosesc să te duc la examen.
- Ah... examenul! Căzătura! Ce s-a întâmplat?
- Pentru tine... nimic grav, eu a trebuit să fac pe detectivul şi să semnez câteva zeci de autografe.
- Dar de ce?
- Se pare că acea căzătură nu a fost de vină pentru starea în care ai fost, ci emoţiile, care te-au făcut să leşini, cel puţin asta mi-a spus doctorul hotelului. Aşa că am încercat să alu ce examen ai... iar acum fac pe şoferul... cu un mop în cap.
- Îmi pare foarte, foarte rău Hong Ki shi.
- Să îţi pară mai târziu, acum concentrează-te la examen, aproape am ajuns.
- Oh... mulţumesc... mmm... tu?
- O să te aştept aici, aşa că mişcă-te repede.
- Tu? Să mă aştepţi pe mine?
- Hai du-te până nu mă răzgândesc.
- Ok.
- Fighting, pisico!
- Kamsamnida oppa!
- Kyyyyyyyaaaa!!! A spus oppa! ( Hei, ce în neregulă cu mine? Oare începe să îmi placă de această fată? Dar nici măcar nu e tipul meu, e aşa de înaltă şi de aiurită... şi în plus nu prea e feminină... care e problema mea? Oare să o invit la o întâlnire?)

 Între timp Li-Na scria de zori şi umplea pagini întregi, se pare că nimic nu a afectat-o. Părea să se descurce, după trei ore a revenit.

- Li-Na: M-am întors!
- Hong Ki: Cum a fost? De ce ţi-a luat aşa mult?
- Li-Na: Hei! Tu nu ai dat nici un test în viaţa ta?
- Hong Ki: Nu prea. Şi nu aşa lungi. Ai de gând să îmi mulţumeşti pentru ce am făcut pentru tine?
- Li-Na: Dar ţi-am mulţumit deja.
- Hong-Ki: Hai la o îngheţată, trebuie să faci cinste.
- Li-Na: Ok...
- Hong Ki: Şi tu ce cauţi de fapt în Tokio?
- Li-Na: Am venit pentru studii şi cum nu mă ajungeam cu banii m-am angajat part-time la hotel.
- Hong-Ki: Cât de tare. Şi tu chiar eşti o primadonna?
- Li-Na: Da, aşa cred...
- Hong- Ki: Aşa crezi...? Hei... trebuie să fi sigură de asta.
- Li-Na: Mai ai de gând să stai aşa?
- Hong Ki: Oh... da, aveam un plan...trebuie să ne întoarcem la casa cu pisici să încercăm să aflăm cauza acestor evenimente.
- Li-Na: La asta mă gândeam şi eu!
- Hong Ki: Să mergem!
- Li-Na: Să mergem!

A 9-a zgârietură

 Se pare că deghizarea lui Hong Ki a fost foarte bună şi utilă, spun asta pentru că cei doi au putut să se plimbe prin oraş timp de câteva ore bune, fără ca măcar să fie deranjaţi de cea mai mică acţiune din partea fanelor superstarului coreean. Li-Na a trebuit să îi cumpere o îngheţată gigant lui Hong Star şi să facă pe ghidul turistic, deşi nici ea nu ştia prea multe despre unde şi cum sunt lucrurile prin Tokio, însă tot ceea ce citise până atunci au facut ca Hong Ki să fie şi mai vrăjit de ea. Acesta părea complet acaparat de vocea sigură si suavă a pisicii noastre.

- Li-Na: Mulţumesc pentru tot Hong Ki shi, a fost o zi minunată.
- Hong Ki: Hei, parcă trecusem la oppa!
- Li-Na: Ah, îmi cer scuze Hong Ki shi...dar a fost ceva de moment, nu îţi pot spune oppa.
- Hong Ki: Dar de ce? Adică ar fi ceva normal...sunt mai mare ca tine.
- Li-Na: Mmm, da aşa este, dar aşa îl voi numi doar pe prietenul meu, am făcut o promisiune când eram in şcoala generală.
- Hong Ki: Promisiune? Ce promisiune?
- Li-Na: Nu contează...
- Hong Ki: Hei, spune-mi, spune-mi...
- Li-Na: Să ne întoarcem la casa părăsită, se face târziu.
- Hong Ki: Oh, aşa este, e deja 22:30. Ce zi plină! Să ne grăbim.

După nu mult timp cei doi au ajuns pe aceleaşi străzi pustii, care te făceau să crezi că te aflii undeva într-un oraş pustiit şi nu în aglomeratul Tokio. Au trecut prin aceeaşi grădină ciudată care făcea parcă trecerea spre tărâmul pisicilor. S-au apropiat temători de clădire, iar Li-Na a deschis uşa de la intrare care a scos un scârţâit sinistru.

- Hong Ki: Aaa...mai bine ne întoarcem, dacă se întâmplă ceva rău?
- Li-Na: Şi vrei să rămân jumătate pisică toată viaţa?
- Hong Ki: Şi dacă mă transform şi eu, dacă ne mănâncă? Poate sunt vre-o sectă ciudată, dacă ajungem ofrande sacrificate?
- Li-Na: Ai imaginaţia prea bogată, hai să intrăm.
- Hong Ki: ... Dar...
- Li-Na: Yah! Vrei să mori?
- Hong Ki: Nu, de aceea spuneam că...
- Li-Na: Haide odată!
- Hong Ki: Vin, vin, nu te las singură, trebuie să te apăr...aaa... o pisică!!!
- Li-Na: Of...

După ce au intrat au urcat scările spre pod, acolo o multitudine de pisici îi întâmpinau parcă. O voce apărută din neant li s-a adresat:

- Vă aşteptam să veniţi.
- Hong Ki: Aaa, ce a fost asta? Hai să plecăm de aici.
- Li-Na: Shhh, cine eşti?
- Eu, eu sunt doar o pisică. ( Şi de ei s-a apropiat o pisică neagră cu ochii albaştrii şi mari.)
- Hong Ki: Ooo, o pisică vorbitoare! Trebuie că o iau razna!!!
- Li-Na: Mmm...şi eu de ce am ajuns aşa?
- Pentru că ţi-ai amestecat sângele cu al nostru.
- Li-Na: Ce? Ce vrea să însemne asta?
- Pur şi simplu ce înseamnă.
- Li-Na: Şi o să rămân aşa?
- Asta depine de voi.
- Li-Na: De noi?Cum adică de noi? Hong Ki ce treabă are în asta?
- El ţi-a atins sângele pătat de pisică.
- Hong Ki: Pă, pă, păi şi ce ar trebui să facem?
- Nu ştiu, depinde de voi.
- Li-Na: Adică?
- Adică va trebui să vă găsiţi un echilibru pentru a putea anula acest blestem, sunteţi cumva legaţi, depinde de voi să găiţi o cale de a scăpa de asta.
-  Hong Ki: Nu ne dai şi nouă un pont?
- Calea deja aţi găsit-o, urmaţi-o.

Dintr-o dată cei doi se aflau în acea grădină ciudată, doar că lipsea ceva... casa cu pisici dispăruse complet.

- Hong Ki: Ce se întâmplă?
- Li-Na: Nu am idee.
- Hong Ki: Hei, a trecut de miezul nopţii...
- Li-Na: Da...şi nu m-am transformat.
- Hong Ki: Înseamnă că am scăpat de asta!
- Li-Na: Ce uşurare. Ne întoarcem la hotel?
- Hong Ki: Nu. Hai să ne mai plimbăm, vreau să văd oraşul noaptea, să mergem să mâncăm sushi.
- Li-Na: Ok, să mergem, dar plăteşti tu.
- Hong Ki: S-a făcut!

Cei doi au pornit spre piaţa Universitaţii şi şi-au petrecut acolo toată noaptea, au servit sushi, apoi s-au plimbat prin piaţă admirând vitrinele semiluminate, iar spre dimineaţă s-au urcat pe cea mai înaltă clădire şi au admirat un răsărit rar întâlnit în metropola Tokio.

- Li-Na: E deja 06:30, să ne întoarcem.
- Hong Ki: (Apucând-o de mână pe Li-Na.) Să mai stăm.
- Li-Na: ( Roşie în obraji.)Dar la ora opt trebuie să merg la Universitate să îmi iau rezultatele de la examen, de asta depinde întoarcerea mea în Seoul.
- Hong Ki: Să mergem împreună!
- Li-Na: Vrei să mergi cu mine?
- Hong Ki: Normal!

Se pare că atunci când cei doi au ajuns la Todai rezultatele erau deja afişate, iar Li-Na era cap e listă, de fericire aceasta nu s-a mai putut abţine şi a sărit în braţele lui Hong Star, care părea chiar încântat de situaţie, fiorii iubirii păreau să se nască între cei doi.
După ce s-au întors la hotel Hong Star i-a promis lui Li-Na că se vor revedea la miezul nopţii pe acoperişul hotelului. Din păcate planul i-a fost dat peste cap de managerul trupei care plănuise întoarcerea lor în Seoul. La ora 23:45 Li-Na aştepta nerăbdătoare sosirea lui Hong Ki, însă în acelaşi moment acesta se afla pe aeroport.

- Jong Hoon: Hong Ki yah, de ce eşti aşa de agitat?
Răspunsul a întârziat să apară, Hong Star a fost cuprins din nou de aceeaşi arsură ca în noaptea concertului, iar Li-Na dădea din coadă în lumina lunii pe acoperişul unde aştepta singură...

A 10-a zgârietură:

  Superstarul coreean se pare că nu l-a auzit pe prietenul său, tot ceea ce a spus a fost:

- LHK: Plecaţi! Eu mai am ceva de rezolvat aici, mă întorc mâine pentru concertul din Seoul.
- JH: Hei! Hong Ki yah! Hei! Aşteaptă!

  Hong star a luat un taxi şi a pornit spre Li-Na.

- LHK: Ah, auuu! Mergeţi mai repede vă rog frumos, mă grăbesc, auuu!
- Tu...tu parcă eşti...
- LHK: Nu, nu sunt nimeni, grăbiţi-vă vă rog!
- Dacă îmi dai un autograf pentru nepoata mea o să te duc cu viteza luminii.
- LHK: Uite, îţi semnez tricoul meu, dar condu odată mai repede...aaaaa...
- Asta fac! ( Şi dintr-o dată şoferul taxiului a apasat pedala de acceleraţie şi a luat-o la goană printre maşini, ai fi crezut că este pilot de formula 1 şi nu taximetrist.)
-LHK: De ce ai oprit, ţi-am spus că mă grăbesc!
- Am ajuns domnule.
- LHK: Aşa repede! Mulţumesc mult.
- Tricoul meu, vă rog!
- LHK: Acum,acum. ( Cu mâinile tremurânde Hong Ki şi-a dat tricoul jos şi l-a semnat.)
- Mulţumesc mult, noroc!
 Ne mai auzind cuvintele şoferului Hong Star a luat-o la fugă spre acoperiş, a luat liftul, iar apoi a urcat scările şi în mare grabă a deschis uşa acoperişului, însă mare i-a fost mirarea când a vazut că pe acoperiş nu era nimeni, nici urmă de Li-Na.

- LHK: Li-Na! Li-Na shi! Yah! Li-Na! Îmi cer scuze, nu a fost vina mea, proit să nu te mai las singură!

 Un mieunat plăpând s-a auzit de undeva din spate, şi o pisică îşi făcu apariţia. Era chiar pisica noastră, Li-Na, se pare însă că blestemul încă o urmărea.

- LHK: Le-Na!? Ce s-a întâmpat cu tine? De ce te-ai transformat din nou?
- Li- Na: Miauu, nu ştiu, e ciudat, dintr-o dată mi s-a făcut frică şi...

 Lee Hong Ki se aplecă şi îşi luă pisica în braţe.

- LHK: E vina mea. Îmi pare rău că nu am ajuns.Promit că voi fii mereu lângă tine şi că nu te voi mai lăsa singură.
- Li-Na: Oppa!

 Şi dintr-o dată Li-Na reveni la forma ei omenească fără ca măcar o rază rătăcită de soare să îşi fi făcut apariţia.

- LHK: Waaa! Ce s-a întâmplat?!
- Li-Na: Nu am idee.
- LHK: Oare?
- Li-Na: Nu se poate...
- LHK: Cred că până la urmă suntem legaţi unul de altul, va trebui să te obişnuieşti cu mine fiindcă nu o să îţi mai dau drumul, vei fii propriul meu animăluţ, pisica mea.
- Li-Na: Yaaa! Oppa! Vrei să mori!?
- LHK: Oppa?! Dar parcă...
- Li-Na: Shhh...
- LHK: Li-Na shi...
- Li-Na: Mmm?
- LHK: Nu o să îţi mai dau drumul niciodată, vrei să te întorci cu mine în Seoul?
- Li-Na: Eh? Dar tu...şi FTI? Fanele?
- LHK: Totul va rămâne la fel ca până acum, FTI şi primadonnele sunt o parte din mine, dar am nevoie de tine, eu, eu cred că te iubesc.
- Li-Na: Eh? Iubire? Oppa, vorbeşti serios?
- LHK: Dar tu? Eşti dispusă să mă urmezi?
- Li-Na: Eu sunt doar o pisică care îşi urmează stăpânul, în viaţa mea nu se va schimba în rău...ci în bine. Oppa?
- LHK: Da?
- Li-Na: Şi eu.
- LHK: Şi tu ce?
- Li-Na: Şi eu te iubesc.


~Sfârşit~

16 comentarii:

  1. Prima care lasa comentariu,e o mare onoare. asta e nou,e super,esti originala si nu te repeti,esti un adevarat geniu,fana ta 4ever!

    RăspundețiȘtergere
  2. doamne te picepi!si eu scriu dar la mine predomina vrajitoarele eu nu as putea sa scriu asa ceva!
    o iubesc!e super...<3 <3 <3 <3 <3.:* :* :*

    RăspundețiȘtergere
  3. il omor pe manager.....frumos <3

    RăspundețiȘtergere
  4. AAAAAAAAH!!!! Manager rau!!! Ahhh TT_TT daca ii faci ceva te baaaaat!!! T_T_T_T_T_T_T Mii chan used ikus...:">

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu, nu pisica...ce-ai cu ea...vrei sa nu mai cante Hong... Driada ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. ce bine ca a aparut a 7-a zgarietura chiar imi era dor de ea! acum au inteles amandoi ca razele soarelui o transformau pe Li-Na intr-o fata normala! oare ce va fi mai departe? vom astepta si vom vedea....

    RăspundețiȘtergere
  7. Oh nu~ mi-e teama de ce va urma1 sper sa ia examenul pana la urma! multumim de update! Mii-chan used ikus~ <3

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte originala.Bravo Miiuta !! .Tine`o tot asa !! ;) ^_^ .Carameea

    RăspundețiȘtergere
  9. a opta zgarietura e super! incep sa mijeasca fiorii iubirii? bravo si kamsamnida Mi! foarte frumos mai ales ca si tu esti in examene ca si pisicuta noastra. Fighting!

    RăspundețiȘtergere
  10. imi place cum se termina a noua zgarietura pentru ca asta inseamna ca Li-Na si Hong Ki se vor reintalni!!! pentru ca nu va ramane pisica!!!!!misterul pluteste in aer:))) multumim Mi!

    RăspundețiȘtergere
  11. OMG OMO AIGOOO I'M DEAD!!! M-a topit capitolul astaaaa~ <3 "- Hong Ki: Şi dacă mă transform şi eu, dacă ne mănâncă? Poate sunt vre-o sectă ciudată, dacă ajungem ofrande sacrificate?
    - Li-Na: Ai imaginaţia prea bogată, hai să intrăm." <-- BEST XD XD XD used ikus <3

    RăspundețiȘtergere
  12. superb capitol,vaiii,urmeaza finalul?un fanfic de exceptie,cea mai tare esti,fan4life!

    RăspundețiȘtergere
  13. KYAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!! ミイちゃん、ほんとに ほんとに ありがとう ございます! わたし わ あなた の いちばん フアン です! なんか すき です! ^^ Adechan deshita!

    RăspundețiȘtergere
  14. Vaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii <333333333333333
    E superbbbbbbb fanficu asta:O:O OMG parca il vedeam pe Hongki cum juca ^^
    Bravooo Mii <33 Esti geniala ^^ esti superrrr talentata <33

    RăspundețiȘtergere
  15. uauuu nu vazusem a zecea zgarietura! imi place cum s-a termiant povestea! ai dreptate Didaa in final parca si eu il vedeam pe Hongki jucandu-se cu pisica:D Bravo MI! superba Hong Ki's cat!!!

    RăspundețiȘtergere
  16. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere