luni, 9 mai 2011

Nostalgia regresului

  În drumul meu prin nisipul tăios al trecerii din adolescenţă în maturitate am cunoscut mulţi oameni. Oameni care mi-au fost tovarăşi de călătorie, dar care au dispărut fără urmă în învălmăşeala timpului, oameni care contau la un moment dat pentru mine, dar care acum sunt uitaţi în colţul cu amintiri al inimii mele. Mai sunt şi acei trecători anonimi cărora cât mi-aş dori să le mai dau un telefon şi să îi întreb ce mai fac, nu pot, ei sunt aceia care nu m-au înţeles niciodată şi m-au privit cu dipreţ, pentru ei păstrez seninătatea şi puterea de a merge mai departe. Persoanele care m-au însoţit în clipele grele, acei străini care mi-au şters imaginea din memoria lor, au fost acei oameni cu un zâmbet rece şi cu o afcţiune cumpărată, pentru ei port în suflet doar respect, respectul de a te opri din drumul tău şi a asculta povestea altuia, respectul de a fii o fiinţă umană si nu o stană de piatră.
  Cândva un bătrân mi-a spus că viaţa este ca o lungă călătorie cu trenul, că voi găsi pe cineva în compartiment când voi urca, dar acele persoane vor coborî înaintea mea, voi avea tovarăşi de drum care vor fi o companie plăcută, dar care nu vor fi acolo pe tot parcursul călătoriei mele, mi-a spus că unii vor urca şi alţii vor coborî, şi dacă voi fi norocoasă voi găsi pe cineva care să ma însoţească până la destinaţie. Chiar dacă această persoană a coborât mult prea devreme din trenul vieţii mele, cuvintele şi privirea caldă vor trăi atâta timp cât voi trăi şi eu.
 Oamenii pe care îi numesc prieteni au fost numeroşi, dar puţini sunt aceia care au ştiut să mă aline când a fost mai greu sau să ma îmbrăţişeze atunci când zâmbetul meu fals încerca să îmi camufleze durerea, puţini sunt cei care nu au trecut prin sita timpului şi au rămas la suprafaţă, pentru ei nu am nici respect şi nici multumire, pentru ei am doar iubire.
 Iar persoanelor care poartă acelaşi sânge ca şi mine în vene vreau să le urez numai bine, pentru că pe mulţi nici nu îi cunosc, iar celor care au fost şi sunt lângă mine le voi oferi mereu o îmbrăţişare caldă şi o inimă în care au multă dragoste.
  Momente triste au fost şi vor mai fi, dar vine un timp când trebuie să arunci un jurnal în foc. Deşi obişnuiam să văd viaţa în alb-negru am aflat că mai sunt şi nuanţe de gri. Pentru nostalgia regresului care a fost înecată în mare voi începe un jurnal nou.


6 comentarii:

  1. Cuvinte intelepte pentru varsta ta,ma bucur ca decizi sa lasi in spate trecutul si sa scrii un alt jurnal cum spui tu

    RăspundețiȘtergere
  2. Super! si am un sentiment ca ma cam regasesc printre cuvintele tale...hehe! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos ai formulat,este foarte frumos ca ai o vorba buna pentru fiecare,buni sau rai,love it.

    RăspundețiȘtergere
  4. Superb! Mi-a placut mult! Filosoafo;)) :*

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine spus fato,in jurnalul cel nou sper sa ma regasesc si eu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Vaiii :o Deci imi vine sa plangg T_T Deci preaaa frumoss <33 Vaiiiii este geniala ^^ Deci Mii vreau sa te felicit cu toata inima mea pentru ca esti un geniu <3

    RăspundețiȘtergere