Sfârşit de vară, lună nouă...
Cerneală arsă şi lumânări aprinse,
A secat complet oceanul de vise.
De ce m-ai învăţat să mint?
De ce m-ai învăţat să simt?
Îngeri de gheaţă mă veghează acum,
Focul iubirii s-a transformat în fum.
Cafeaua din ceaşcă mă alină,
În ea se oglindeşte luna plină.
Cartea e aruncată-n pat,
Şi cucuvelele-au ieşit la blestemat.
O umbră vagă mă trezeşte:
E-un soare pal ce nu luceşte.
Waaaa...artistic si sentimental! <3
RăspundețiȘtergereatat de realista,totusi atat de artistica,love it:X
RăspundețiȘtergeretu le scri ? :)
RăspundețiȘtergere@ Natsumi: Normal ca eu le scriu, altfel cu ce drept le-as publica? Multumesc ca ai trecut pe la mine^_^
RăspundețiȘtergerebravo Mii :) esti the best :*:*:*:* spor la scris, mai un pic si scoatem cartea :D Fighting!!!
RăspundețiȘtergere