duminică, 10 iulie 2011

Noapte primordială

Târziu la geam aud cum plouă,
Sfârşit de vară, lună nouă...

Cerneală arsă şi lumânări aprinse,
A secat complet oceanul de vise.

De ce m-ai învăţat să mint?
De ce m-ai învăţat să simt?

Îngeri de gheaţă mă veghează acum,
Focul iubirii s-a transformat în fum.

Cafeaua din ceaşcă mă alină,
În ea se oglindeşte luna plină.

Cartea e aruncată-n pat,
Şi cucuvelele-au ieşit la blestemat.

O umbră vagă mă trezeşte:
E-un soare pal ce nu luceşte.

5 comentarii:

  1. Waaaa...artistic si sentimental! <3

    RăspundețiȘtergere
  2. atat de realista,totusi atat de artistica,love it:X

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Natsumi: Normal ca eu le scriu, altfel cu ce drept le-as publica? Multumesc ca ai trecut pe la mine^_^

    RăspundețiȘtergere
  4. bravo Mii :) esti the best :*:*:*:* spor la scris, mai un pic si scoatem cartea :D Fighting!!!

    RăspundețiȘtergere