Noaptea fără nume

Afara-i frig şi albul iernii cuprinde un hotar,
În şemineu arde de aseară un foc mai pal...

Şi văd la umbra unui brad de mult ucis două văpai
Sunt eu, e el, noi amândoi...
De mult el nu mai e aici, Craciunul e aproape
Acelaşi gând deşart, dar oameni mai aparte.
Mi-e dor de lumea de poveste, de cărţile cu prinţi,
Departe-s anii când cântam colinde despre sfinţi.
Departe sunt şi vise colorate,
Ucise nemilos de-ambiţii răsfirate.
Depate-s urmele de grijă şi zîmbetul cel lin,
Departe într-o altă lume mă aşteaptă ca să vin...

În casă lumânările ard aprins umbrind tavanul vieţii,
Pe-un scaun trist un suflet aşteaptă căderea dimineţii.

Şi văd la umbra unui brad cu luminiţe stinse
O inimă enigmatică ce nu mai crede-n vise.
De mult el nu mai e aici, de mult casa e goală
Acelaşi gând deşart cu-o realitate mai amară.
Mi-e dor de săniile cu reni şi de colindători
Mi-e dor de anii când în toţi vedeam comori.
Departe sunt şi eu, prea departe de tine,
Coboara cu o stea acum să fi iar lângă mine.
Copilarie da-mi în dar în Noaptea fără nume
O stea cu mult noroc pentru o-ntreagă lume.