Ultimul nume

Aşez pe masa îngheţată o icoană
Eşti tu în mintea mea şi în această seară...
Nimic nu mă mai face să-mi revin:
Nici frigul de afară.

Şi privesc munţii albi plini de zăpadă
Copile tu-mi zâmbeai printre aceste văi
Eşti poate umbra notei de chitară
Al cântăreţului de toamnă ce mi-ai fost...

Dacă ai citi alene ce spun eu ai realiza?
Că te iubesc sau te-am iubit cândva?
Sau ai trece cu ochii tăi
Şi peste aceste rânduri ca prin acele văi?

Ştiu că nu ar fi trebuit să văd cuvântul tău
În fond ai fost un trecător prin drumul meu
Dar pasul tău a calcat tare-n mintea mea
Şi acum nu mai pot să îţi uit privirea.

Privesc adesea-n ochii tăi
Mă-ntreb oare ce mi-ar putea spune ei?
Căci chipul tău trădează des
Un călător prin lume fără crez.

Dar eu nu sunt şi nu voi fi nicicând
Catargul să te-opreasca din afund,
Iar tu nu vei putea vreo dată anume
Să mă cuprinzi cu toată a mea ciudată lume.