Moartea eului abstract

Prin viaducte mai circulă un sânge,un fluid dens şi crud…
Ce pot să construiesc în lupte şi să ucid când fug?

Prin mintea prea atrofiată ce poţi gândi?
Alergi, încerci să scapi, te regăseşti…?
Îmi povesteai cum ochii spun păreri de ne-nţeles
Cum c-ai uitat ziua de ieri şi vrei să te veghez…
Ciudat, absurd…eşti doar o umbră…
A mai ramas din vechiul tu, doar eu...
Ai şters orice îţi amintea de tine şi-ai fugit
Dar nu ai ajuns unde vroiai şi ai cazut…
Te regăsesc plin de tutun…scările pline de mucegai par un portal.

Spre lumea noului tău "eu", nu pot păşii,
Te las să te scufunzi, nu pot gândi…
Eşti nostalgia zilelor de vară,
Eşti doar parfumul trandafirilor uscaţi,

Eşti vechea notă de chitară,
Eşti raza ce scufundă cerul cu adierea zvăpăiată

A orei nopţii ce ne-aşteaptă…
Tu…

Prin viaducte mai circulă un sânge, un fluid dens şi crud…
Ce pot să construiesc în lupte şi să ucid când fug?