joi, 26 iulie 2012

Crima iubirii

Nevinovat se crede cerul,
Nevinovaţi vom fi şi noi,
Pentru o crimă, pentru o viaţă,
Toate culese din noroi!

În fiecare vorbă goală se ascund mii de raţiuni,
Îmi spui să cred în cuvinte, crezi că nu ştiu de-nşelăciuni?
Mi-ai spus că sunt femeie acum,
Să nu mă cred copil,
Că oricui i-aş zâmbi de fel,
E un păcat plin de minciuni.

Mă doare, sigur, să te văd schimbat şi fals,
Nu eşti acelaşi tu cu-n zâmbet cald.

Mi-ai spus că-n viaţă nu trebuie să fii corect,
Ci fericit...
Te-ai înşelat căci o copilă nu ucide din nimic...

Nu vreau să te urmez, te las să cazi,
Am plâns destul pentru un tu pierdut.
Ochii tăi curaţi nu se vor mai întoarce nicicând...

Mă plimb acum pe drumul de spital,
Băncile-s pustii.
Simt un miros de mortuar,
Oare tu să fii?

Acum îmi ceri iertare, la ce bun?
Nu mai sunt copil, minciuni ştiu să îţi spun...
Acum sunt acea femeia de care îmi vorbeai cândva,
Dar nu ai ucis copilul, el...
Zace undeva...

Şi dragul meu, să mi-te ierte cerul, eu nu pot...
Tu ai ucis acel suflet care credea în tot...

Nevinovat se crede cerul,
Nevinovaţi vom fii şi noi,
Pentru o crimă, pentru o viaţă,
Toate culese din noroi!

11 comentarii: