duminică, 22 iulie 2012

Pelerinaj la malul vieţii

Pelerinaj la malul vieţii şi lungi coroane de păcate...

Am cunoscut atunci lumina când mă-nchinam într-o cetate,
Icoane multe mă priveau şi timbrul psalmului cânta.
Nu am reuşit să uit nicicând păcatul care m-aprindea.

Mă-ntorc cu gândul la durerea care în viaţă mă ţinea,
Chiar şi atunci când lumea toată cu un blestem mă alinta.

Privesc din nou înspre trecut, privesc cu frică,
Departe sunt cei pe care i-am avut. Într-un oraş pustiu,
Departe într-o lume acerbă ce nu mai vreau să-o ştiu.

Şi mult am plâns în faţa trinităţii ne-nţelegând păcatul,
Fără putere, fără viaţă, dorind doar mântuirea.

Nu-am reuşit să sting durerea care mai tare m-apăsa,
Nu am înţeles de ce nu pot fi la fel...
De ce sunt diferită?
Un unives de întrebări îmi inundau gândirea.
Fără de poate îmi doream să pot să fiu doar eu,
Să iau lumea mea în braţe cu propriul Dumnezeu.

Şi ore-n şir cu lumânări aprinse m-am închinat la altarul gol,
Am aşteptat ca şi în vise un miracol doar al meu.

"Şi spune-mi mie ce e viaţa, ce sunt eu?"

Pelerinaj în valul morţii ce cu putere va lovi ...
....malul cetăţii de lumină cu sfinţi pictaţi pe-altarele pustii.

9 comentarii:

  1. "Şi spune-mi mie ce e viaţa, ce sunt eu?" O intrebare care ramane de cele mai multe ori fara raspuns, sau mai bine zis cu un raspuns pe care nu poti sa il dezvalui nimanui. Azi esti trista si se vede.Rugaciunile la icoane impun respect si trebuie sa pastram o clipa de tacere, ca ruga noastra sa fie ascultata. Poate un miracol va aparea curand? Cine stie? Noi...doar speram

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa este, întrebarea rămâne pe tot parcursul existenţei, mulţumesc de comentariu.

      Ștergere