luni, 2 mai 2011

Copilul născut ieri...


Aud paşii apãsaţi cum calcã greu
Te regãsesc pe aceaşi stradã cu parfum de liliac,
Îţi simt respirația la pieptul meu
Eşti tu copile blestemat.
Te aud cum plângi şi cum mã chemi…,
Te aud când taci…

Eşti o stafie şi-un blestem,
Eşti tot ce am…
Copilãrie,într-un ghem de nostalgie mã desfaci.
Copilul ce-l vedeam mereu e doar abis,
Mã las purtatã de blestem ca într-un hãu...
Vreau sã te vãd,nu e un vis…
Vreau sã te-ating sã ştiu cã eşti
Iluzie de adăvar mã-nebuneşti…

Aud cum vi şi cum alergi
Te simt cum zbori prin nori-negri şi pustii,
Te vreau cu mine,vreau sã ştii..
Cã viaţa e doar un model
De carne,vise-ntr-un pastel…

Aud paşii apãsaţi cum calcã greu…
Îmi cer iertare c-am ucis un Dumnezeu.
Te vreau aici,de mâna sã te ţin…
E prea târziu,o viaţã ai fost aici…
Acum În déja-vu te regãsesc…
Copile blestemat eu te-mplinesc… 

2 comentarii:

  1. interesanta alegorie de idei si imagini artistice,insa nu pot sa realizez cine este acel'copil nascut ieri' la ce te referi mai exact?

    RăspundețiȘtergere
  2. fan la datorie:))superba poezia,chiar imi place mult:X

    RăspundețiȘtergere