sâmbătă, 21 iulie 2012

Lacrimi pentru cerul meu

Eu nu blestem susurul cald al nopţii
Şi nu îmi port pe cap lumina,
Nu aştept să mă iubească toţi
Sau să cuprind în braţe lumea.
Nu îmi doresc oceane-ntregi să-mi cânte-al valurilor vals,
Nu vreau să îmi plângă luna paşii şi să-mi viseze noaptea chipul.

Vreau să îl văd pe-acelaşi "el", care cândva mă răsfăţa,
Să m-oglindesc în ochii lui şi să-i aud în piept inima.
Să-l ştiu aproape lângă mine, nu într-un cimitir uitat,
Unde-l afumă lumânări într-un complex ce e damnat.

Nu vreau să-i mai văd mormântul, în braţe aş vrea să-mi stea,
Să îl petrec la poarta vieţii într-un surâs de catifea.
Nu aş vrea să îi mai ud pământul, sau poate aş vrea
Nici să mai plâng nu pot. Nu cum plângeam cândva.
Acum chipu-i este şters în mintea  mea,
Şi doar o piatră îmi mai aduce aminte de cel ce cândva era...

Nu doar tămâia şi nisipul se află acum în urma mea,
Ci şi o viaţă ce-ar fi fost, dacă era...
Nu doar un cimitir îl calc în pas amar,
Ci şi un loc ce mi-a furat al vieţii dar,
Nu doar mormântu-l plâng amarnic zi de zi,
Ci pe un "el" care a fost şi-n veci nu va mai fi....

10 comentarii:

  1. Daca "subiectul" versurilor are legatura cu realitatea, ma retrag cu fruntea in pamant...
    E tulburator...

    Daca subiectul este datorat varstei cand cu totii am fost romantici, cred ca mai trebuia putin slefuit!
    Plus "greseala de serviciu":
    "Nu îmi doresc oceane-ntregi să-mi cânte-a valurilor vals,"...
    Corect este "al valurilor vals"!
    Nu tin neaparat sa imi postati comentariul!
    Gestul meu este prietenesc! In ciuda carcotelilor, as vrea sa fiu prieten cu toti oamenii!
    Zi buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu văd de ce aş scrie despre ceva ce nu ar fi real, nu prea îmi citesc romantism în ceea ce am scris, sunt versuri care dor, dar eu apreciez orice comentariu, critica cultiva.
      Va mulţumesc de trecere.

      Ștergere
  2. Minunata poezia , dar tocmai am ramas surprins in totalitate. Nu pot sa cer crezare la ceea ce voi spune , asta depinde doar de tine ce decizi : sa ma crezi sau nu...

    Am avut acelasi gand ca al tau la aceasta poezie. Am facut si eu o poezie care este in proportie de 80% ca a ta . Singurele diferente este ca la mine la prima strofa este doar 4 versuri si ca fac referire la o ,,ea" , iar in rest poezia este aceeasi ...doar cateva cuvinte schimbate.
    Mai demult ma gandeam sa fac un articol pe tema : 2 minti pot gandi la fel ? Astazi mi-ai dovedit ca se poate . Sincer am ramas placut surprins cand ti-am citit poezia . Inca o data...felicitari ! Imi place enorm :x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, interesant ce pot să spun, eu sunt sigură că nu doar două minţi pot gândi la fel, ci chiar mai multe. Mulţumesc de trecere şi de apreciere.

      Ștergere
  3. Frumoasă poezie, e o poezie a sufletului.
    Frumos aspect de blog :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu aştept să mă iubească toţi
    Sau să cuprind în braţe lumea.Fantastic gand.O lacrima a plecat sa salute tristetea ta. O lacrima a udat si ea pamantul aducerilor aminte. In viata mea exista un mormant pe care"Nu aş vrea să îi mai ud pământul, sau poate aş vrea,". Poate ca toti la urma urmei avem un el sau o ea pe care ii regretam in viata noastra, dar timpul asterne covoare de uitare peste noi, ca noi sa putem sa trecem mai departe prin lumea asta. Intr-o alta viata poate, ca vom trai alaturi de cei care azi nu sunt prezenti printre noi decat cu amintirea. Multumesc pentru aducerile aminte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mereu mă înseninează şi liniştesc cuvintele tale unnie. Multumesc!

      Ștergere
  5. M-a emotyionat foarte mult poezia,dar cand am ascultat si melodia m-a dat gata !
    Doamne,scrii asa frumos !
    Felicitari!:*

    RăspundețiȘtergere